De ce casarea bunurilor si a stocurilor este o operațiune obligatorie, nu opțională
În multe companii din România, bunurile care nu se mai pretează consumului sau vânzării sunt tratate superficial: sunt aruncate la gunoi, donate colegilor, înstrăinate fără valoare sau predate unor persoane fizice, fără documente justificative.
Această practică este periculoasă, pentru că toate bunurile sau produsele , indiferent de valoare, trebuie scoase din evidența contabilă prin documente legale care să ateste casarea, distrugerea sau predarea lor către companii autorizate penytru distrugere securizata.
Greșeala pornește de la contabilitate
Cele mai multe erori vin din:
- firme de contabilitate care nu cunosc legislația în detaliu;
- departamente interne nepregătite, care iau decizia de a elimina bunurile fără proceduri clare;
- lipsa unei politici de conștientizare a angajaților.
Un exemplu simplu: telefoanele mobile. Mulți angajați, când primesc un telefon nou, aruncă pur și simplu vechiul aparat, îl pierd sau îl dau colegilor. Din punct de vedere contabil, aceste bunuri trebuie casate și distruse conform legii, nu eliminate „informal”.
De ce nu firmele de salubritate
Un alt mit răspândit este că societățile de salubritate pot prelua bunuri pentru casare și distrugere.
Adevărul este că numai companiile autorizate de Agenția pentru Protecția Mediului au dreptul să efectueze aceste operațiuni.
Salubritatea poate gestiona deșeurile menajere sau asimilabile, dar nu are autorizație pentru procese de casare, distrugere sau neutralizare a bunurilor provenite din stocuri, rebuturi de producție sau produse retrase de pe piață si nu poate emite un Cerfificat de distrugere
Riscuri majore – raportările SAF-T și controalele ANAF
Chiar dacă în trecut aceste practici au rămas „ascunse”, situația se schimbă rapid.
ANAF a anunțat modificări în softul SAF-T, care vor permite identificarea rapidă a operațiunilor de casare nejustificate sau lipsă.
Astfel, companiile care nu respectă procedurile legale se vor afla într-o situație fără ieșire, riscând sancțiuni și impozite suplimentare.
Exemple frecvente de bunuri care necesită casare autorizată
- telefoane mobile și echipamente IT scoase din uz;
- produse retrase de pe piață;
- rebuturi de producție;
- echipamente și bunuri fixe deteriorate sau depășite moral;
- stocuri de marfă expirată ori neconformă.
Concluzie – prevenția este mai ieftină decât sancțiunea
Orice companie ar trebui să implementeze, prin firma de contabilitate sau departamentul intern, o politică clară de gestionare a bunurilor.
Aceasta trebuie să prevadă colaborarea doar cu operatori autorizați, documente de casare și distrugere bine întocmite și informarea angajaților cu privire la obligațiile legale.
Astfel, firmele nu doar că respectă legislația, dar se protejează de riscurile majore pe care le aduce monitorizarea SAF-T și controalele ANAF.
